34%
Biosept Nazal Ulei 5ml Fares
Antiseptic al căilor nazale și a aerului inspirat.Formulă complexă din 10 uleiuri esențiale cu actiune antivirala si antibacteriana.Utilizare ușoară datorită sticlei cu roll-on.Se deșurubează capacul de protecție, se poziționează sticluța î
n dreptul nasului și se inspiră adâ
nc alternativ pe fiecare nară, direct din sticluță (după ce se rulează bila)
se poate aplica la baza nasului.Se mai poate aplica la î
ncheietura mâ
inii, î
n palmă sau pe un șervețel și se inhalează, timp de minim un minut.Se foloseşte de câ
te ori este nevoie pe zi.Precauţii:Produs de uz extern.Evitați contactul cu ochii, buzele și alte zone sensibile. Poate produce iritarea pielii la persoanele hipersensibile.A nu se folosi la copii sub 3 ani.Plantă folosită î
ncă din antichitate, menta era cunoscută de daci sub numele de mantia, mentiă, mintă. Calităţile curative ale mentei erau deja menţionate î
n lucrările medicilor antici precum Hippocrates şi Paracelsus, iar Lonicerus, î
n 1564, scria despre acestea î
n ediţia a III-a a publicaţiei Synopsis Stirpium Britannicum. Power și Kleber au propus pentru prima dată, î
n 1894, estimarea mentolului î
n uleiul de mentă, cunoscut ca avâ
nd efect anestezic şi antiseptic local, şi pe care î
n zilele noastre î
l ştim cel mai bine pentru calităţile sale de a uşura respiraţia, aroma sa plăcută degajâ
nd căile respiratorii şi aducâ
nd o notă de prospeţime.Frunzele de eucalipt constituie, î
n zonele originare, un popular remediu, avâ
nd un miros puternic, aromatic şi agreabil, şi un gust amărui-aromatic care, ca şi frunzele de mentă, lasă î
n urmă o senzaţie răcoritoare şi o stare reconfortantă. The British Pharmaceutical Codex (1911) pomeneşte faptul că uleiul esenţial era folosit ca antiseptic şi frecvent stropit pe batistă şi inhalat.Lavanda este un remediu important tradiţional utilizat î
n Asia, Europa, Roma Antică, Grecia Antică, şi poate fi regăsită, de asemenea, î
n textele evreieşti antice şi î
n cele Biblice. Î
n secolul al XV-lea, atunci câ
nd s-a dezvoltat tehnica distilării, Hildegarde von Bingen, Matthiolus şi Paracelsus au descris utilizarea apei distilate saturată cu ulei esenţial din lavandă ca liniştitor.Tea tree este remarcabil pentru uleiul său esenţial, produs şi comercializat î
n prezent la scară comercială şi utilizat î
n special î
ntr-o serie de produse cu calităţi antiseptice. Timp de mii de ani, aborigenii australieni foloseau frunzele î
n scopuri medicinale
zdrobindu-le, ei obţineau un preparat cu calităţi antiseptice şi antifungice. Î
n anii 1920, un chimist australian, Dr. Arthur Penfold, a studiat proprietăţile sale antiseptice, descoperind atunci că uleiul esenţial extras din Melaleuca alternifolia a fost de 12 ori mai puternic decâ
t acidul carbolic, antisepticul utilizat î
n acele timpuri. Printre numeroase alte componente active, uleiul conţine terpinen şi cineol.Uleiul esenţial de lămâ
ie, bogat î
n limonen, este folosit atâ
t ca aromatizant alimentar, câ
t şi î
n medicină pentru a corecta gustul și a crește puterea infuziilor și tincturilor amare, dar şi î
n aromaterapie datorită virtuților conferite de aroma sa tonică, reconfortantă, răcoritoare și agreabilă.Planta care produce anasonul stelat este un arbust mic, indigen din sud-vestul Chinei, care crește î
n zonele muntoase din Yunnan. Publicaţiile de profil farmacognostic din secolele XIX-XX, prezentau uleiul esenţial extras din fruct ca foarte asemănător cu cel al anasonului obişnuit, avâ
nd calităţi similare, dar o aromă mai puternică.Lemongrass este o plantă mult utilizată î
n ţări precum India, China şi Tailanda a ca aromatizant î
n băuturi, deserturi şi alte preparate culinare. Uleiul esenţial de lemongrass est-indian, cum se mai numeşte, provine din Malabar, Cochin, India şi Peninsula Malay. A fost oficial descris î
n British Pharmacopoeia din 1914, avâ
nd î
n compoziţie ca aldehidă principală citralul, acesta fiind î
n proporţie de 70 &ndash
85%, şi conferindu-i aroma asemănătoare cu a lămâ
ii.Cuişoarele, originare din Indonezia, au constituit un articol de comerţ î
n India de timpuriu. Subiecte ale scriitorilor chinezi ai dinastiei Han (266 Î
.Hr. &ndash
220 D.Hr.), acestea au devenit cunoscute î
n Europa prin secolul IV. Cuişoarele sunt utilizate atâ
t î
n medicina indiană Ayurveda, medicina chineză câ
t şi î
n fitoterapia occidentală, î
n special pentru efectele uleiului esenţial pe care î
l conţin.Pomenit de către Galenus şi Dioscorides, cimbrul a fost plantat î
n scop medicinal î
n Anglia î
ncă din secolul XI. Uleiul esenţial este tratat î
n farmacopee şi cărţi standard de fitoterapie de multe decenii, iar î
n Germania produse conţinâ
nd ulei esenţial de cimbru există pe piaţă cel puţin din 1976. Prezenţa timolului (găsit de către Caspar Neumann î
n 1719) conferă uleiului o eficientă acţiune de susţinere a apărării a organismului.Uleiul esenţial de rozmarin, cu conţinut destul de bogat î
n camfor, are o aromă cu note ierboase, lemnos &ndash
camforate, balsamice, care conferă o senzaţie reconfortantă, de prospeţime. Î
n secolul al XVI-lea a fost inclus î
n celebrul parfum Aqua Reginae Hungariae alături de salvie şi ghimbir.Aldehida cinamică este substanța care conferă scorțișoarei aroma și mirosul, constituind î
n jur de 90% din uleiul esenţial al acesteia. A fost izolată din uleiul esențial de scorțișoară î
n 1834 de Jean-Baptiste Dumas și Eugè
ne-Melchior Pé
ligot. Printre altele, scorţişoara susţine sănătatea tractului respirator superior şi are un efect tonic.
